PANA UNDE?

"Pana unde?" este intrebarea ce ma chinuie astazi.
Pana unde este in stare un om sa mearga, fara sa-si dea seama ca face rau unei alte fiinte umane?
Nu, nu ma intelegeti gresit, nu ma autocompatimesc; din fericire sunt de parere ca am o viata mult prea usoara chiar.
Dar in drumul meu plin de suisuri si coborasuri(ca doar suntem in Iasi), plin de gropi(ca doar suntem in Romania), am observat ca avand sau nu intentia ne ranim reciproc, si intr-un mod ingrozitor de dureros.

Pana unde putem rani un om fara sa ne dam seama?
Si va spun sincer ca un singur cuvant poate rani mai mult decat o palma.
Am observat ca facem rau doar din invidie, doar pentru zambetul si admiratia altui om.
Ma doare ingrozitor sa vad persoane pe care le iubesc,pe care le ador, ranite si poate chiar torturate de alte persoane care nici macar nu-si inchipuie ca pot provoca atata durere.
Vreau sa va rog, opriti-va o secunda, o clipa din tumultul acestei vieti, incercati sa observati o persoana draga voua si incercati sa-i provocati un zambet.
Stiu ca suna stereotipic, dar va rog daca nu o faceti pentru acea persoana, faceti-o cel putin pentru sufletul vostru.
NICIODATA NU SUNT PREA PUTINE FAPTE BUNE!

Cu respect, ma-nclin!

Prima intrare2 ;)

Azi de dimineata, in loc sa ma gandesc la micutul examen care ma astepta (si nu numai pe mine), m-am hotarat sa imi schimb asa cum il numeam atunci, banalul meu blog...
Desi credeam ca voi dezbate aspecte deosebite vis a vis de relatia dintre cele doua puternice sexe, mi s-a parut ca nu as fi fost un bun mediator.
Si mi-am spus, de ce "my black book" sa nu devina blog...?
Cum trebuie oarecum sa am un firewall impotriva "uriciosilor" m-am hotarat,oarecum sa incriptez jurnalul,si sa-l fac accesibil doar pentru cei ce sunt interesati de "existenta mai mult sau mai putin patetica" a subsemnatului.
Asadar azi 10 Noiembrie 2008, scumpa mea e privata de bucuria autoconstiintei,si desi e deasupra multor celor care sunt ca ea...inca nu poate fi ca noi.
De ceva zile observ, poate nu chiar inmarmurita,dar cel putin oarecum mirata ca valorile ce ar trebui sa ne caracterizeze pe noi,oamenii, dispar, se evapora, sau mai simplu imi explodeaza in fata!
Stau si ma intreb, ironic sau nu daca mai are rost?
Si ca sa nu plictisesc, inchei prin a spune ca voi incerca,in fiecare zi sa atasez o poza!