19.07

Iar o zi de luni obosita, caniculara... Ploile s-au mai rarit, norii s-au mai dispersat si soarele isi face de cap. Astazi Adnana a intarziat 30 de minute la servici, lipsa odihnei a inceput sa-si puna accent pe planul profesional. Se simte magulita si desi incearca sa fie un sef modern, postura de femeie printre barbati nu e tocmai simpla. Din pacate ramasite de atitudini pre '89, inca mai exista, fiecare imita... unii imita ca muncesc, altii imita iubirea, dar din pacate multi imita prost!

A cerut o mana de ajutor si i s-a oferit sprijinul.Se simti o rasfatata a vietii. Desi a trecut printr-o experienta urata, si acea experierta se incapataneaza sa revina in prezent, ea va ramane numai in trecut. A pus punct si acum de la capat!

Dunarea s-a umflat, a impins digurile la maxim, din fericire pentru ea, digurile nu au cedat si acum apa se retrage putin cate putin. In urma apei totul e acoperit de namol, miroase a mucegai si e putred, si din pacate va fi nevoie de multe lucrari de consolidare pentru acea structura avariata!

Show must go on!

O mica minune 12.07

Sambata trecu un test.

Importanta momentului il coplesi, desi emotiile erau palpabile, ea incerca sa-l faca mandru. Si pleca cu increderea ca Mel se uita inca o data cu admiratie celei care ii statea acum alaturi. Era si ea emotionata,isi dorea sa fie totul perfect, de la inceput. Vorbea repede, clar si apasat. Pentru a nu lungi starea de incordare, si de constrangerile gesturilor de curtoazie, plecara. In timp ce coborau treptele, ea gandea cat de frumoasa poate fi o familie normala, cu probleme mai mici sau mai mari. Ii lasara un gust fin dulce,a unor oameni ce au coloana vertebrala, ce reusisera sa formeze un Om.

Cu o seara inainte ea fusese invitata de bunii sai prieteni, sa cunoasca minunea mica. O mogaldeata care printr-un simplu geamat reusea sa opreasca in loc lumea parintilor, si a tuturor celor care erau in preajma lui, ii dadu Adnanei o mica speranta. Cand il lua in brate, sentimentele de mamica o coplesira, il privea pe Robi si nu se satura sa-l priveasca. Un copil cuminte foc, ce imprumutase din trasaturile ambilor parinti, cu degetele in miniatura, cu un nasuc de om mare si cu ochisorii inca de nounascut. Tatal il privea cu adulatie, devenise peste noapte supus. Proaspata mamica, se inviora putin cate putin, pentru el...noul zeu al inimii ei.

Mel dori sa-l alinte si el. Statea rigid cu minunea in brate si incerca sa nu respire pentru a nu-l deranja. Adnana vazu atunci in ochii lui dorinta de a se supune si el unui mic zeu/zeite asemeni celui pe care il tinea grijuliu in brate.

Ea gandi ca a creste un pui de om este o minune, o minune care fara dorinta Lui, ramane la stadiul de vis.

Vineri

E o zi mohorata de vineri plina de amintiri, si Adnana retraieste planurile nuntii sale...De la rochia alba imaculata, ea trebui sa imbrace rochia mov, cu buchet violet. Calele i-au ramas in suflet. Planurile ei, intr-o dimineata, au incetat sa mai traiasca. Intr-o dimineata, cand trebuia sa ajunga la medic, uitandu-se in oglinda s-a intrebat daca este fericita, si pentru prima data in cinci ani... a fost sincera cu ea...NU.

Atunci planul ei cincinal se finalizase...si nu cum isi dorise. Parfumul altei femei se intiparise mult prea adanc in dragostea ei. Curiozitatea lui o omori putin cate putin.... si ultimul strop de iubire muri atunci. Incercase sa strige, chiar ii spusese ca nu poate trai asa... dar curiosul era sigur pe legatura lor, bazata pe naivitatea ei si o ignora.

Se trezise prea tarziu...nunta si planurile nu mai avura loc.

Nevoia ei de iubire, de tandrete si gingasie isi ceru drepturile intr-un tarziu.

In acea vineri, ea rememora toate acestea, inca proaspete in mintea ei. Vedea in nunta la care urma sa participe ca si domnisoara de onoare, nunta care ar fi trebuit sa fie a ei. Se visa intr-o rochie alba imaculata, cu tocuri cui si jartiera albastra... Era suparata ca planurile nu iesisera intocmai dorintei ei, dar paradoxal soarta isi puse amprenta asupra ei, prin ea... Pionul care incheie jocul prin sah mat fusese chiar ea. Dar optimismul se zbatea sa iasa la suprafata si incerca sa invete sa se iubeasca si pe ea. Si-a spus ca trebuie sa invete sa traiasca, sa se bucure de iubire, de munca de orice prin prisma ei, si nu a barbatului de langa ea. Stia ca dragostea nu inseamna compromis!

Cu toate astea gandul ca nu il cunoaste pe Mel, o speria. Isi dorea in acea clipa sa vada ce va fi, ii este frica sa nu mai piarda cativa ani incercand sa-l faca fericit, sa fie fericiti...sa fie asa cum e NORMAL!