Starea adormita si frigul ce dadea tarcoale plapumei grele, m-au determinat sa incerc sa ghicesc care este cel mai frumos lucru, cea mai frumoasa atingere, cel mai frumos gest, cea mai "frumoasa" persoana pentru oricare dintre noi!
Ne dorim de cand suntem mici ca mamicile sa ne tina in brate si sa ne vorbeasca cu vocea lor blanda si suava, sa ne simtim in siguranta la pieptul lor, sa nu constientizam nimic din cele rele de pe acest Pamant. Mereu ne bazam pe ele, mereu ne intoarcem la ele (indiferent ca suntem femei sau barbati) ,mereu stim ca ele nu ne vor judeca si ca indiferent de lucrurile care ne fac sa rosim si sa plecam privirea in fata ei, mamele ne vor astepta mereu cu o vorba buna si cu bratele deschise.
Pentru cei norocosi, care mai au mamele inca prezente in aceasta viata efemera, eu cred ca ele reprezinta cea mai "frumoasa" persoana!
Atunci cand am primit o lovitura grea din partea vietii, atunci cand ni se pare ca am gresit si ca am primit "rasplata" faptelor noastre, pare ca am ramas singuri. Cand ingenunchiati cautam printre firele de praf si pietricele mici din fata noastra, o cale de a iesi din impas, o iesire, sau chiar o scapare.... atunci cand printre acele pietricele si praf se intrezareste o mana dispusa sa ne ajute sa ne ridicam... acela sa fie cel mai frumos gest?!?
Sau poate cand, pur si simplu adormim la televizor, noaptea cu lumina aprinsa, ochelarii pe nas si cartea deschisa pe piept, cineva sa isi aduca aminte sa stinga lumina, televizorul poate, sa ne priveasca cu bunatate si la sfarsit sa ne ridice cartea, sa aseze semnul la pagina la care era deschisa, sa ne aseze mana cat mai comod sub patura....sa fie aceasta cea mai frumoasa atingere?
Dar atunci cand somnul iti este tulburat de persoana de langa tine care se culcuseste langa tine, cautand instinctiv caldura fizica, pretectia si apartenenta la ... tine ... nu este asta cel mai frumos gest??
Iar la sfarsit, intamplator sau nu, vreau sa va descriu privirea unui coipil, sau a unei fiinte depinde de tine ... care asteapta sa o ajuti cand nu poate trece un prag, cand nu poate sa spuna ca ii este rau, care cerseste pentru doua minute de atentie din partea ta! Oare acei ochisori care se incarca de speranta atunci cand te fixeaza cu privirea, oare aceasta nu este dovada ca tu nu ai trait degeaba ?!?
Si atunci de ce sa nu rasplatim fiecare persoana in parte, si de ce sa nu avem si noi la randul nostru grija lor?!?
De ce sa ne pierdem timpul printre invidie si ura, printre lucruri meschine si uneltitoare?
Cu respect, ma-nclin in fata celor care pot si care vor sa inteleaga aceste marunte lucruri!
Ne dorim de cand suntem mici ca mamicile sa ne tina in brate si sa ne vorbeasca cu vocea lor blanda si suava, sa ne simtim in siguranta la pieptul lor, sa nu constientizam nimic din cele rele de pe acest Pamant. Mereu ne bazam pe ele, mereu ne intoarcem la ele (indiferent ca suntem femei sau barbati) ,mereu stim ca ele nu ne vor judeca si ca indiferent de lucrurile care ne fac sa rosim si sa plecam privirea in fata ei, mamele ne vor astepta mereu cu o vorba buna si cu bratele deschise.
Pentru cei norocosi, care mai au mamele inca prezente in aceasta viata efemera, eu cred ca ele reprezinta cea mai "frumoasa" persoana!
Atunci cand am primit o lovitura grea din partea vietii, atunci cand ni se pare ca am gresit si ca am primit "rasplata" faptelor noastre, pare ca am ramas singuri. Cand ingenunchiati cautam printre firele de praf si pietricele mici din fata noastra, o cale de a iesi din impas, o iesire, sau chiar o scapare.... atunci cand printre acele pietricele si praf se intrezareste o mana dispusa sa ne ajute sa ne ridicam... acela sa fie cel mai frumos gest?!?
Sau poate cand, pur si simplu adormim la televizor, noaptea cu lumina aprinsa, ochelarii pe nas si cartea deschisa pe piept, cineva sa isi aduca aminte sa stinga lumina, televizorul poate, sa ne priveasca cu bunatate si la sfarsit sa ne ridice cartea, sa aseze semnul la pagina la care era deschisa, sa ne aseze mana cat mai comod sub patura....sa fie aceasta cea mai frumoasa atingere?
Dar atunci cand somnul iti este tulburat de persoana de langa tine care se culcuseste langa tine, cautand instinctiv caldura fizica, pretectia si apartenenta la ... tine ... nu este asta cel mai frumos gest??
Iar la sfarsit, intamplator sau nu, vreau sa va descriu privirea unui coipil, sau a unei fiinte depinde de tine ... care asteapta sa o ajuti cand nu poate trece un prag, cand nu poate sa spuna ca ii este rau, care cerseste pentru doua minute de atentie din partea ta! Oare acei ochisori care se incarca de speranta atunci cand te fixeaza cu privirea, oare aceasta nu este dovada ca tu nu ai trait degeaba ?!?
Si atunci de ce sa nu rasplatim fiecare persoana in parte, si de ce sa nu avem si noi la randul nostru grija lor?!?
De ce sa ne pierdem timpul printre invidie si ura, printre lucruri meschine si uneltitoare?
Cu respect, ma-nclin in fata celor care pot si care vor sa inteleaga aceste marunte lucruri!
