Dragostea, iubirea ...sau cum vreti sa-i spuneti a suscitat de la inceputul omenirii poetul dar si savantul deopotriva.
Ce este iubirea?
Poetul va raspunde ca e un sentiment ce innobileaza. E simtamantul apartenentei si devotamentului ce poate naste un om, si care poate omori un om.
Pe de alta parte, savantul va spune ca e un cocktail de hormoni ce se elibereaza in sange atungi cand o/il vezi, o/il auzi, o/il mirosi...cand o/il simti... de aceea este si grea o despartire.. devenim dependenti de acei hormoni morfici.
Oricum ar fi iubirea e un sentiment frumos, rar simtit cu adevarat. Posesiunea, egoismul sunt incompatibile cu ea, de aceea cred ca dovada cea mai mare de dragoste poate fi atunci cand un om renunta la sine pentru binele celuilalt; atunci cand treci peste orgoliul tau, peste trupul si mintea ta pentru a o/il sti bine pe cel de langa tine.
Cum se manifesta?
Pai cred ca si omul de stiinta si poetul vor raspunde ca provoaca reactii aparent ilogice, stari de fibrilatie si de anxietate. E un sentiment ilogic si neegoist.
Cat dureaza?
Aici parerile iar sunt impartite... Poetul va descrie iubirea si dincolo de moarte, desi cununia religioasa atesta clar: pana ce moarte va v-a desparti! iar dragul de savant va spune ca maxim 2 ani, atati hormoni avem in capsor!
Oricum ar fi, si pentru 1 luna daca suntem pentru alta fiinta merita orice risc asumat.
Iubirea e biletul spre rai, cu intoarcere catre iad, important este sa sti la ce statie sa cobori!
Dragii mei, iubiti si atat.
