Marcel mi-a oferit ceva ce nu am mai experimentat pana acum, liniste!
Un pat linistit, primitor si cald. Un zambet larg si sincer ma asteapta mereu acasa, dupa 9 ore de injurat aproape nonstop. 100 de kg pline de dulceata, asteapta in fiecare seara sa ma stranga in brate, ma priveste cu admiratie, chiar si cand ma urmareste cand merg apasat pe santier, cum baietii se ridica la sfarsitul pauzei cand ma indrept spre ei ... vad in ochii lui mandrie, ca fata lui se chinuie pentru caminul lor.
Cotidianul il spargem la sfarsit de saptamana, parcurgem sute de kilometrii in sus si in jos departe de responsabilitati si de griji.
Luni, marti...vineri, avans, bonuri de masa, lichidare...si iar de la capat...rapoarte de lucru, pontaje, bonuri de consum, necesare de materiale, trec una dupa alta, necontenit.
Timpul este necrutator,singurul lucru care il poate opri este haina iubirii, pe care am descoperit-o, noua si fara compromisuri!
