Avem inca Oameni

E sambata, si atmosfera de week-end, pusese stapanire pe mine dupa ce ma incalzisem langa fierul de calcat, chiar si Marci imprumutase starea mea. Pe la ora 19,00 mi-am adus aminte ca vroiam sa fiu martora la un act de cultura.
Ieri la ora 22:00 am avut marea placere de a-l asculta timp de doua ore pe BERTI BARBERA, intr-un club semianonim din Braila, Understage. Intr-un subsol vechi, in care caramida aparenta troneaza, fiecare paralelipiped fiind asezat cu grija, alcatuind pereti sau arce,cu mese de lemn ce se miscau din cauza denivelarilor din podea, cu fotografii alb negru asezate milimetric exprimand senzualitatea din nuditate, in acest decor underground aseara pret de cateva ore am ascultat muzica!


Alaturi de galateanul Nicu Patoi,chitara, Berti a fost un exemplu de artist modest. Au cantat amandoi cu pasiune, caci simteau, respirau si transpirau muzica, coveruri a multor piese celebre interpretate initial de: Pink Fuc**** Floyd(asa cum a zis Berti), Guns n Roses, The Beatles.. si multi multi altii!
Am stat foarte aproape de cei doi, si sunetul muzicii brunte neprelucrate de sintetizator, mi-au dovedit ca mai sunt oameni care fac muzica, si care vin si in orasele "mici".

Va recomand,  daca nu sunteti un fan al "Lady KaKa", ascultati muzica:

http://bertibarbera.com/

Postare scurta!

Au inceput reclamele cu jingle-urile de iarna, cu aceiasi brazi incarcati de lumini si poleiala, a cazut prima ninsoare din sezonul asta, prima "flescaiala", si apar primele semne ca autoritatile locale nu fac fata! Orasul se deghizeaza iar cu luminite scumpe a firmei Ben, "partenera" PSD-ului, si ghirlanda cea mai frumoasa care acopera Romania in perioada asta...este noroiul.
Ieri a fost un ger crunt, si noaptea precedenta a stratificat pe masini o gheata ce doar 30 de minute de zgariat parbrizul ar putea-o descrie!

Life goes on, printre jeg si laturi de oameni :)

Life is all about choices....

Dupa o saptamana de cursuri in "marele" Bucuresti, cateva zile petrecute impreuna cu Mel au reprezentat exact pastilele prescrise de medic Adnanei.

Aglomeratie, tocuri, butoni si bijuterii din cele mai scumpe, limba ascutita, flirturile mascate de eticheta si respect au obosito, si desi stie ca mai avea inca o saptamana,  Mel i-a mai incarcat un pic bateriile.

Ea a regasit orasul in aceeasi valtoare urata, un oras slutit de monstri de otel si sticla, un oras murdarit de cabluri, o capitala din lumea a treia, un loc in care se fac bani, se cheltuie si se irosesc pe ipocrizie. Vede orasul pangarit de indiferenta si abia asteapta.... linistea!

Ieri s-a intors... la liniste, la oameni calzi, ce nu vor s-o ... devoreze.

Se bucura ca a scapat de barbati libidinosi, de barbati trecuti de tinerete... Si a revazut cum un barbat implora... i s-a facut rau sa simta ca acel "barbat" isi calca orgoliul, i s-a facut mila de un "barbat" ce la 40 de ani cauta o clipa de fericire in bratele unei copile (comparativ cu el). Mel a simtit-o ... si singurul lucru care l-a impiedicat sa nu-i smulga mustata libidinosului a fost tocmai respectul pentru ea.

Adnana se simtea singura, intr-o camera rece de hotel...cu patul gol...chiar daca numai pentru cateva zile. Mel plecase si el tot in interes de servici, il stia departe, cazat  intr-un motel, adapost pentru curve, dar alinarea ei statea in faptul ca era inconjurat de prieteni.

Stand intr-o seara si cautand ceva... la TV, ii veni in cap o intrebare, ce v-o sugerez si voua:

Ce este fericirea? Si cum poti raspunde la intrebarea: Esti fericit/a?
subiect ce il las deocamdata deschis....

Pasul urmator

In week-endul trecut Adnana si Mel au iesit in 7.
O cina la inceput stangace, dar spre final lucrurile se indreptara spre normalitate si bun simt. Fara sa vrea ea a fost cea care a directionat discutiile, numai 2 persoane au format o mica gasca la un 50g de coniac. Masa era alcatuita din 4 mese patrate mici, indestulata, camasile domnilor erau tepene cu gulere parca asezate cu bolobocul. Doamnele erau cochete, frumoase si priveau gales prin ochelari. Mel purta o camasa gri cu dungulite albe atent calcata de Adnana, isi aranjase parul ce creste pe zi ce trece si provoaca invidia ei.
El se asezase langa logodnica lui, si pe sub masa mana ei se odihnea pe piciorul lui, sustinandu-l si incurajandu-l. Timiditatea lui isi facu aparitia, si cand formula cererea oficiala catre tatal ei, toti amutira.

Prima data cand cineva ceru binecuvantarea tatalui ei.

Doamna ce statea de-a dreapta fiicei, glumi spunand: "Asta e cererea oficiala?" Si muntele de om, Mel, se inrosi ca racul, si apoi rosi dansa... Adnana ii replica ca e singura de care va avea parte!
Domnii discutau separat de tot soiul de discutii "barbatesti", pe cand fetele si Mel incercau sa se simta in largul lor discutand despre "marele eveniment" ce va fi... O multime de idei, dar cu toate astea Adnanei i se parea totul cu mult bun simt, si desi isi exprima punctul de vedere, caci are o oarecare experienta in organizarea acestui eveniment, mama lui Mel ii dadea dreptate si o privea cu caldura.

Cand merge la ei, Adnana se simte acasa, glumeste si se simte minunat! Tatal lui o priveste ca pe o fiica, ii asculta doleantele si trairile, ba mai mult, cand ii fusese rau o insanatosise prin Tatal Nostru, caci el "are har"!

Au vorbit de casa, au facut planuri, si parca toti sapte se cunoasteau de o viata!
La plecare Adnana avea un gust amar, si ii marturisi lui Mel, care ii replica atat: "Scumpa, nu regret nimic, daca nu treceai prin toate, poate nu ajungeai unde esti! Si ii multumesc lui Dumnezeu ca te-am gasit, esti mai mult decat mi-am dorit la o femeie, la femeia mea!"

Si in acea noapte linistea cazu peste familia lor!

Ultima scrisoare Florian Pittis

http://www.youtube.com/watch?v=Kdx1-Gm_cL4

Haina iubirii

M-am intrebat mereu ce inseamna coechipieri in domenii diferite. Doi oameni care se sustin reciproc desi activeaza in domenii diferite,cu probleme si satisfactii diferite. E greu sa vezi ascunzisurile fiecarui job in parte, si e greu sa iti sustii partenerul.

Marcel mi-a oferit ceva ce nu am mai experimentat pana acum, liniste!

Un pat linistit, primitor si cald. Un zambet larg si sincer ma asteapta mereu acasa, dupa 9 ore de injurat aproape nonstop. 100 de kg pline de dulceata, asteapta in fiecare seara sa ma stranga in brate, ma priveste cu admiratie, chiar si cand ma urmareste cand merg apasat pe santier, cum baietii se ridica la sfarsitul pauzei cand ma indrept spre ei ... vad in ochii lui mandrie, ca fata lui se chinuie pentru caminul lor. 

Cotidianul il spargem la sfarsit de saptamana, parcurgem sute de kilometrii in sus si in jos departe de responsabilitati si de griji.

Luni, marti...vineri, avans, bonuri de masa, lichidare...si iar de la capat...rapoarte de lucru, pontaje, bonuri de consum, necesare de materiale, trec una dupa alta, necontenit. 

Timpul este necrutator,singurul lucru care il poate opri este haina iubirii, pe care am descoperit-o, noua si fara compromisuri!

Amintiri

Amintirile mai "rascolesc" din cand in cand, sentimentele legate de amintiri depind de fiecare in parte.  Fiecare moment prin care trecem ne imprima o anumita stare, iar atunci cand mintea nu mai are nici un stimul intra in joc subconstientul, inclusiv amintirile, trairile cele mai intense, pozitive sau negative!

Acum ca e frig Adnana se zgribuleste langa acumulatorul laptopului, si ... cand nu e strigata mediteaza. A trecut suficient timp pentru a-si pune ordine in ganduri, si a face urmatorul pas. Vrea sa constientizeze tot, sa ia ce este bun din ce a fost, sa invete din greselile ei si a celor de langa ea, si....sa creasca sa fie un om mai bun. O femeie intreaga pentru un barbat intreg. Retraieste momentele in care facea singura planuri...numai ca acum, datele de intrare s-au schimbat.. incearca sa se adapteze normalitatii.

Mel ii vine in intampinare de atat de multe ori incat... o surprinde placut mereu. Simte ca este femeia pe care si-o doreste alaturi, si mai ales simte ca poate mentine "vraja" pana dincolo de tinerete.

Prezentul ii da liniste, viitorul in oraselul lor mic nu ii da pace, se ingrijoreaza...si tot el o linisteste!

Naivitatea

Naivitatea/puritatea este cel mai de pret lucru pe care il are un om ce vine pe lume. Omul creste, se dezmeticeste, constientizeaza si spre finalul procesului de maturizare se perverteste. Un fenomen normal, ce i se intampla oricui.

Tanjesc in fiecare clipa dupa acea naivitate pe care o aveam inainte de implinirea varstei de 18 ani. Lumea in care traim ne schimba, cateodata ne ajuta sa crestem, cateodata ne impinge sa ramanem inculti, indiferenti si impasibili, alteori ne impinge catre dragoste, sau rareori spre altruism.

Naivitatea e latura cea mai perisabila a mintii umane. Depinde de fiecare sa lasam sa se dezvolte, sau sa intarziem, reactia murdaririi sufletului si mintii noastre. Dar oare de ce aceasta ordine nu se poate schimba, de ce nu putem crede in  Mos Craciun si la 20 de ani?! Nu tine de prostie...cred eu... Dar din pacate apare mereu un individ care iti spune "esti prost!? Mos Craciun nu exista! Dragostea...nu exista!"

A crede in Mos Craiun, in Dumnezeu, in ....tot ce e bun si frumos nu inseamna naivitate. Cand un copil a rupt cortina, si a vazut ce se ascundea in spatele ei va vrea s-o traga la loc.... dar e imposibil, e rupta.

Iubirea mamei, privirea mandra a tatalui, atingerea sfioasa a iubitei, "privirea de dragon" a iubitului, toate astea ne mai dau un pic de puritate.

Insa singurul lucru ce poate readuce in suflet candoarea cu adevarat, este iubirea pentru un copil. Smiorcaitul lui ce il asculti atunci cand vrea sa manance, ochii lui mari care iti cer ajutorul printre lacrimi atunci cand se loveste... toate iti umplu sufletul.

ELLING - "cronica"

Definitie: dramatizare de Axel Hellstenius  in colaborare cu Petter Naess dupa romanul «Frati de sange» de Ingvar Ambjornsen in romaneste de Petre Bokor este o piesa de teatru accesibila si totusi subtila. Presarata cu simboluri freudiene, aceasta comedie sta sub semnul nebuniei normale a doi barbati norvegieni virgini.

Marius Florea Vizante si-a inceput sirul monologurilor explicative presarate de-a lungul piesei, care elucideaza de cele mai multe ori intriga acestei comedii. Este un actor desavarsit, iar scena cu podeaua de lemn ii acorda acea stralucire de artist, si il transforma cat ai pocni din degete. Parerea mea umila, de amatoare de teatru, este ca doi actori foarte buni, dintre care unul il priveam cu alti ochi (Sandel Pop alias Varu' Sandel)  au reusit sa transforme un scenariu aparent simplu, intr-o comedie geniala. Varful degetelor, mainile frematande, genunchii nesiguri, mangaiatul scalpului in momente cheie au dat savoare.

Doi nebuni normali, iesiti dupa 3 ani dintr-un ospiciu, incearca sa fie reintrodusi in sistem. Ambii virgini, isi impart rolurile in apartamentul cu pereti albi, ce nu pot fi nicidecum portocalii, caci apartine statului. Aflati dupa curentul proletar, se schimonosesc in incercarea lor de a reusi; unul e un poet anonim, iar celalalt un vanator de femei fara prada ce se multumeste sa isi cheltuie ajutorul social pe linia erotica, asta pana o intalneste pe vecina gravida ce locuieste desupra lor. Asemanarile dintre cele doua sisteme, norvegian cu cel romanesc e izbitoare. Telefonul mobil, Panta si fast food-ul aduc in actualitate piesa.

Nu as vrea sa va dezvalui mai multe, poate macar v-am starnit interesul.

Am plecat imbogatiti dupa finalul piesei si dupa trei runde de aplauze.

Prilejul a  fost Festivalul National de Comedie Galati 2010. http://www.fanitardini.ro

Un nou inceput

Adnana deschise ochii, incepuse sa se dezmeticeasca dupa o lunga noapte tulburata de vise si idei din cele mai ciudate. Sasha ii era alaturi cu nasucul ei umed, cu ochii mari si negri ce ii asteptau pe ai ei sa se deschida, el o tinea in brate protector. 

Mel visa ceva, probabil, caci dormea zambind. Mana lui grea ce trona pe mijlocul ei, era ca un scut, si el, si ea gandeau acelasi lucru, este a lui. Pentru ea, sentimentele erau noi, toate... desi starea si situatia pe care o traversa nu era noua. Sentimentul unui viitor sigur incepea sa ia contur, si sa ii ofere acea baza, fundatie solida ... de stanca.. 

Si deodata sunetul unei melodii dragi lor, le tulbura visarea matinala, a ei cu ochii deschisi, iar a lui pe taramul viselor. Marti dimineata, inca inceput de saptamana, plina de agitatie, cu 8 ore de griji si probleme, si restul orelor de stat, de locuit in bratele lui. 

Incepu ritualul de fiecare dimineata periatul dintilor, hidratatul tenului, pieptanatul, alegerea unei camasi... si in timp ce isi incheia capsele camasii se gandea ca sambata viitoare vor fi, in mormanul de camasi pt calcat, si ale lui.

Pentru prima data in viata ei avea fluturasi in stomac, viitorul nesigur si totusi conturat intr-o lumina vie o facea sa spere, ca si-a gasit linistea, spre care tanjea cu ardoare.

Il priveste si simte cum din ce in ce il iubeste mai mult.

Senzualitate

Pentru noi femeile e foarte usor sa cucerim. E foarte usor sa clipim de doua ori ca ei sunt deja in preajma noastra, desi o noutate in arta cuceririi este faptul ca femeile/fetele fac primul pas.  Este usor sa arunci o privire unui barbat in gandurile caruia, stii ca esti; este usor sa ii modelezi imaginatia, stiind ca in intimitatea lui se va gandi la tine, te va dori pe tine, ba mai mult indrazneste sa crezi in senzualitatea ta. Cine stie, poate va fi in preajma altei femei si in clipa in care va inchide ochii s-o sarute vei fi chiar tu!

Senzualitatea e cea mai mare putere pe care o femeie si-o poate dezvolta. Unduirile trupului, formele rotunde, sanii crispati care se intrevad printr-o bluza matasoasa, buzele umede usor muscate, ochii patrunzatori care nu dovedesc timiditate, tocul inalt si ascutit, o fusta ce lasa sa se vad numai un pic.... toate astea alcatuiesc tabloul femeii perfecte pentru oricare barbat. O femeie aparent cuminte, care il va face sa tremure de placere,  asta e un vis al lor, Visul lor.

Fiti indraznete, nu va lasati prada modei, doar bunului gust si bineinteles Senzualitatii (si nu sexului explicit).

Adăugaţi o legendă

20.08 o alta zi

Astazi Adnana suspina dupa Mel al ei.
Fiecare cu jobul si patul sau, ofteaza amandoi cand se despart. Dimineata sau noaptea cand se saruta lung de "la revedere", stiu ca idila lor se opreste pentru cateva ore pentru a continuamai tarziu.

El pleca la Vaslui, ea se intoarse la micimea lumii in care lucreaza. Praful sau noroiul, soarele sau ploaia, aburii de alcool ieftin, frustrarile acumulate intr-o viata, toate astea o descurajeaza in fiecare dimineata, si tot in fiecare dimineata cand ajunge la servici isi ridica ochii si vede proiectul inaintand putin cate putin. In fiecare zi 30 de muncitori asteapta sa treaca timpul, ziua, saptamana si luna pentru a mai lua cativa banuti. O privesc mereu pe Adnana ca pe ceva nefiresc si spera ca ziua in care ea va pleca sa se apropie mai repede. Ea a dezechilibrat universul care se invarte in jurul mizeriei si a fierului vechi, caci pentru cateva kg isi rup mainile, pentru a le putea transforma in cateva sute de grame de posirca scabroasa. Lumea lor se invarte in jurul barului, salariului si ce pot subtiliza de pe santier.

Asta este lumea ei, lume in care a reusit sa intre si sa razbeasca.

16.08 STOP

Daca te-ai opri pentru o secunda din tumultul vietii tale sa ii privesti pe ceilalti, ai fi surprins cat de intuitivi sunt oamenii. Cand merg pe strada, sau sofeaza sunt vulnerabili cititorului, celui care doreste sa ii citeasca. Poti patrunde in mintea lor cu ajutorul gandurilor pierdute, in detaliile vietii cotidiene. Privirea lor este usor de recunoscut, fiind absorbita de griji. Poti sa le studiezi mersul, si sa incerci sa ghicesti ce meserie au. Le studiezi ordinea firelor de par, dezordinea hainelor asortate sau nu, camasa sifonata la spate (daca lucreaza la birou sau sofeaza mult), daca vorbesc la telefon, daca sunt incruntati sau dimpotriva.
Asa poti fi un mic infractor, un mic detaliu poate fi cheia catre viata acelui strain, fara ca el sa-si poata da seama.

Ti s-a intamplat sa vezi un cuplu si sa incerci sa intuiesti de cat timp sunt impreuna? Daca ii saruta mana, daca il priveste sorbindu-l, daca o saruta pasional, daca are pielea gaina cand o atinge, sau daca merg unul pe langa celalalt, asteptand sa treaca secunda...daca discuta cu voce ridicata, daca au lacrimi in ochi, daca asteapta sa se impace sau sa se desparta.

Asta inseamna a fi un mic observator.

Intrebare stupida: Ce este dragostea?

Dragostea, iubirea ...sau cum vreti sa-i spuneti a suscitat de la inceputul omenirii poetul dar si savantul deopotriva.

Ce este iubirea?

Poetul va raspunde ca e un sentiment ce innobileaza. E simtamantul apartenentei si devotamentului ce poate naste un om, si care poate omori un om.

Pe de alta parte, savantul va spune ca e un cocktail de hormoni ce se elibereaza in sange atungi cand o/il vezi, o/il auzi, o/il mirosi...cand o/il simti... de aceea este si grea o despartire.. devenim dependenti de acei hormoni morfici. 

Oricum ar fi iubirea e un sentiment frumos, rar simtit cu adevarat. Posesiunea, egoismul sunt incompatibile cu ea, de aceea cred ca dovada cea mai mare de dragoste poate fi atunci cand un om renunta la sine pentru binele celuilalt; atunci cand treci peste orgoliul tau, peste trupul si mintea ta pentru a o/il sti bine pe cel de langa tine.

Cum se manifesta?

Pai cred ca si omul de stiinta si poetul vor raspunde ca provoaca reactii aparent ilogice, stari de fibrilatie si de anxietate. E un sentiment ilogic si neegoist.

Cat dureaza?

Aici parerile iar sunt impartite... Poetul va descrie iubirea si dincolo de moarte, desi cununia religioasa atesta clar: pana ce moarte va v-a desparti! iar dragul de savant va spune ca maxim 2 ani, atati hormoni avem in capsor! 

Oricum ar fi, si pentru 1 luna daca suntem pentru alta fiinta merita orice risc asumat.

Iubirea e biletul spre rai, cu intoarcere catre iad, important este sa sti la ce statie sa cobori!

Dragii mei, iubiti si atat.

9.08

Adnana se bucura inca o data de prezenta barbatului in viata ei. Mel ii oferi cateva zile de liniste, departe de tumultoasa Dunare, ce isi pune amprenta prafuita pe chipul ei zi de zi. Desi prezenta altei femei in preajma lui Mel o rascoli in prima instanta, dar pe masura ce clepsidra se intorcea reactiile erau mai searbede.

Se uita in ochii lui...se vedea in viitor... propozitiile alcatuite cu persoana intai plural, o uimeau pana si pe ea. Se plimba de mana si viseaza, acasa...departe de casa, totul incepe sa se aseze; iar asta nu face decat sa-i dea speranta: ca va fi bine!

23.07

Cu o zi in urma ultimele amintiri au fost date. Adnana a decis ca nu vrea sa-l vada, stia ca ii provoaca numai sentimente urate, ce uratesc o fiinta umana. Bagajele au plecat, dar dorinta lui de a face rau, a ramas. Ea nu a reusit sa-l invete sa pastreze numai ce a fost frumos.

Stie ca ii doreste raul. ba chiar i-a spus-o de mai multe ori.... spera sa cada, sa implore, sa sufere, o ameninta cu rotunjimile vietii, asta doar pentru a jubila. Stand si privind in urma ea il intelege totusi frustrarea, este greu acceptat faptul ca a pierdut. Jocul de poker in care totul se bazeaza pe cartea satisfactiei personale, este foarte riscanta. El deveni astfel pierdantul propiei curiozitati.

Paradoxal el musca cu mai multe limbi veninoase, veninul fiind lungul sir de amenintari pe care Adnana il pastra ca cel mai de pret cadou de la....el...

Cu oricate limbi ar scuipa, coconul ei e cimentat bine, iubirea si prietenia ei sunt de departe valorile ce o vor ajuta sa nu se uite niciodata inapoi.

21.07

Mel in continuare o invaluie intr-un cocon de iubire, de afectiune, de protectie. Ba mai mult se straduieste sa ii arate a este cea mai frumoasa femeie, si uneori daca opreste lumea si tavalugul ei in loc chiar reuseste. Povestea lor aparent simpla, a inceput complicat, frustrant si intrigant... acum Adnanei ii este bine. Spera ca zeul Cronos sa-i protejeze relatia.

19.07

Iar o zi de luni obosita, caniculara... Ploile s-au mai rarit, norii s-au mai dispersat si soarele isi face de cap. Astazi Adnana a intarziat 30 de minute la servici, lipsa odihnei a inceput sa-si puna accent pe planul profesional. Se simte magulita si desi incearca sa fie un sef modern, postura de femeie printre barbati nu e tocmai simpla. Din pacate ramasite de atitudini pre '89, inca mai exista, fiecare imita... unii imita ca muncesc, altii imita iubirea, dar din pacate multi imita prost!

A cerut o mana de ajutor si i s-a oferit sprijinul.Se simti o rasfatata a vietii. Desi a trecut printr-o experienta urata, si acea experierta se incapataneaza sa revina in prezent, ea va ramane numai in trecut. A pus punct si acum de la capat!

Dunarea s-a umflat, a impins digurile la maxim, din fericire pentru ea, digurile nu au cedat si acum apa se retrage putin cate putin. In urma apei totul e acoperit de namol, miroase a mucegai si e putred, si din pacate va fi nevoie de multe lucrari de consolidare pentru acea structura avariata!

Show must go on!

O mica minune 12.07

Sambata trecu un test.

Importanta momentului il coplesi, desi emotiile erau palpabile, ea incerca sa-l faca mandru. Si pleca cu increderea ca Mel se uita inca o data cu admiratie celei care ii statea acum alaturi. Era si ea emotionata,isi dorea sa fie totul perfect, de la inceput. Vorbea repede, clar si apasat. Pentru a nu lungi starea de incordare, si de constrangerile gesturilor de curtoazie, plecara. In timp ce coborau treptele, ea gandea cat de frumoasa poate fi o familie normala, cu probleme mai mici sau mai mari. Ii lasara un gust fin dulce,a unor oameni ce au coloana vertebrala, ce reusisera sa formeze un Om.

Cu o seara inainte ea fusese invitata de bunii sai prieteni, sa cunoasca minunea mica. O mogaldeata care printr-un simplu geamat reusea sa opreasca in loc lumea parintilor, si a tuturor celor care erau in preajma lui, ii dadu Adnanei o mica speranta. Cand il lua in brate, sentimentele de mamica o coplesira, il privea pe Robi si nu se satura sa-l priveasca. Un copil cuminte foc, ce imprumutase din trasaturile ambilor parinti, cu degetele in miniatura, cu un nasuc de om mare si cu ochisorii inca de nounascut. Tatal il privea cu adulatie, devenise peste noapte supus. Proaspata mamica, se inviora putin cate putin, pentru el...noul zeu al inimii ei.

Mel dori sa-l alinte si el. Statea rigid cu minunea in brate si incerca sa nu respire pentru a nu-l deranja. Adnana vazu atunci in ochii lui dorinta de a se supune si el unui mic zeu/zeite asemeni celui pe care il tinea grijuliu in brate.

Ea gandi ca a creste un pui de om este o minune, o minune care fara dorinta Lui, ramane la stadiul de vis.

Vineri

E o zi mohorata de vineri plina de amintiri, si Adnana retraieste planurile nuntii sale...De la rochia alba imaculata, ea trebui sa imbrace rochia mov, cu buchet violet. Calele i-au ramas in suflet. Planurile ei, intr-o dimineata, au incetat sa mai traiasca. Intr-o dimineata, cand trebuia sa ajunga la medic, uitandu-se in oglinda s-a intrebat daca este fericita, si pentru prima data in cinci ani... a fost sincera cu ea...NU.

Atunci planul ei cincinal se finalizase...si nu cum isi dorise. Parfumul altei femei se intiparise mult prea adanc in dragostea ei. Curiozitatea lui o omori putin cate putin.... si ultimul strop de iubire muri atunci. Incercase sa strige, chiar ii spusese ca nu poate trai asa... dar curiosul era sigur pe legatura lor, bazata pe naivitatea ei si o ignora.

Se trezise prea tarziu...nunta si planurile nu mai avura loc.

Nevoia ei de iubire, de tandrete si gingasie isi ceru drepturile intr-un tarziu.

In acea vineri, ea rememora toate acestea, inca proaspete in mintea ei. Vedea in nunta la care urma sa participe ca si domnisoara de onoare, nunta care ar fi trebuit sa fie a ei. Se visa intr-o rochie alba imaculata, cu tocuri cui si jartiera albastra... Era suparata ca planurile nu iesisera intocmai dorintei ei, dar paradoxal soarta isi puse amprenta asupra ei, prin ea... Pionul care incheie jocul prin sah mat fusese chiar ea. Dar optimismul se zbatea sa iasa la suprafata si incerca sa invete sa se iubeasca si pe ea. Si-a spus ca trebuie sa invete sa traiasca, sa se bucure de iubire, de munca de orice prin prisma ei, si nu a barbatului de langa ea. Stia ca dragostea nu inseamna compromis!

Cu toate astea gandul ca nu il cunoaste pe Mel, o speria. Isi dorea in acea clipa sa vada ce va fi, ii este frica sa nu mai piarda cativa ani incercand sa-l faca fericit, sa fie fericiti...sa fie asa cum e NORMAL!

07...08.07

07. Iulie.2010

Secunda dupa secunda trece… nu vrea sa se uite inapoi…. o lasa uitandu-se, admirand scurgerea nisipului din clepsidra.

De doua seri il vede pe MEL , soricelul ei de computere, uman, cu probleme, cu ganduri urate, cu frustrari ce sunt normale cand vezi o persoana iubita ca sufera, si nu poti face nimic pentru a o ajuta. Mana vietii apasa greu pe umerii parintilor lui, si pe trupul semi-inert al surorii lui. Totul pare ireal cand povesteste, pare parca desprins dintr-un scenariu de film ce candideaza cu succes la titlul de Palm d’Or. Cand priveste fotografiile ce-o infatiseaza pe sora lui sanatoasa, obrajii i se inunda si vocea i se inneaca cu fiecare secunda ce o petrece in acea amintire.

Triste sunt explicatiile, si merg pana la ideea unei sorti razbunatoare. Dar ii este imposibil Adnanei sa creada ca Dumnezeu ar putea alege sa pedepseasca o fiinta nevinovata pentru greselile alteia. Mel isi cauta sursa de energie, linistea unei adieri de iubire, si a vazut asta in Adnana. Ea ii oferi problemele ei si in acelasi timp un strop de liniste si de tandrete.

Cu toate ca isi dorea sa simta iubirea...trecutul o tinea in loc, simtea cum aripile ii erau incatusate, si ranile lui Shoa ii reveneau obsesiv in minte. Stia ca o parte din vina ii apartine, si asta ii dadea sentimentul ca-si poate pierde dreptul la fericire, ca i se poate scurge printre degete. Avea multe ganduri, multe intrebari, dar raspunsuri si vorbe putine.

08.Iulie.2010

In fiecare zi la munca se impiedica de-o carte de vizita albastra, ce are pe spate scrise stangaci cateva cuvinte pentru ea. Asa isi aduce aminte de Shoa, cum l-a vazut ultima oara, cand s-au imbratisat, cand si-au atins buzele...abia atins, ale lui erau arse, cand i s-a rupt sufletul vazandu-l singur, si mai ales ca a trebuit sa-l lase singur. Stia ca va veni cineva la el, una dintre ele, dar grija cu care ea stie ca ar fi putut sa-i aline ranile era sigura.

Simtea ca trebuie sa aibe grija de el, asa cum si el a stiut cum sa o tina in miscare mereu, asa cum a stiut sa ii dea incredere in propiile-i forte. Si a mai stiut un lucru, sa ii spuna, sa ii dovedeasca ca prietenii sunt acolo, chiar daca nu-i vezi, ca stelele. Shoa, pentru ea, era o minte de poet care isi va dori mereu motorul perfect, fara pierderi de sarcina, intangibilul, si mereu isi va cersi iubirea suferintei. Adnana se intreba mereu de ce nu vrea ca el sa fie iubit, sa se lase iubit, in schimb se incapataneaza sa isi fabrice viata in culori pale, conturate cu nuante fosforescente, melodramatice.

o fila din povestea ei...

Toti asteapta, toata lumea se uita in sus dupa un semn si dupa ajutor; iar daca nimic nu se intampla se autocompatimesc, isi plang de mila, dupa care se lamenteaza. Nimeni nu lupta, nimeni nu face nimic in plus... toti vor "OFERTE SPECIALE", ba mai mult, daca e posibil oe gratis. Iar daca exista un ins care se hotaraste sa lupte, o face poate din doua motive, ba a ratat oferta, ba mai sunt si alti "moftangii" care si-o doresc.

Si totusi ea, intr-un mod sigur si clar a ales, ca de fiecare data sa-si incalceasca itele propiei vieti, desi aparent descalcite. Inca o data ea nu a stiut ce sa-si aleaga: felul 1, felul 2 sau desertul!?

Si din pacate pentru ea a uitat ce era mai important; fiind o fire cerebrala s-a transformat dupa ce l-a intalnit. Pana atunci alegea numai cu inima. El a invatat-o sa aleaga si cu mintea, chiar au vrut sa semnze contractul... numai ca, in josul pagijnii, o steluta ascundea cu litere de-o schioapa: " cu el nu poti alege cu mintea".

A sangerat si el in tacere, iubea o alta .... o iubea pe Ea .... Adnana fiind doar "cealalta".

El i-a intins o capcana, Ana pica testul... si respinse ideea de a lasa Bucurestiul si de a se casatori cu el acolo si atunci. Ana il iubea, era in stare de orice...pentru a-si tine barbatul alaturi, ba chiar vorbi cu Adnana, o implora sa-l lase sa fie fericit in bratele ei.

Trecu o noapte furtunoasa, o noapte pe fuga ... o noapte plina ce goli ii goli pe Shoa si pe Adnana. Oricum ceata asternuta nu ajuta cu nimic, dimpotriva ingreuna, le impovara drumul spre zi. Ea simti cum el apunea, se simtea vinovata si singura ei speranta era ca el isi va gasi fericirea in bratele Anei. Sprijinul Anei o ajuta sa mearga mai departe. Stia ca este in firea lucrurilor ca dupa noapte urmeaza zorile.... si apoi ziua. Toate aceste ganduri se impiedicau in mintea Adnanei in timp ce-l privea din spatele volanului ei albastru. Era inconjurat de razele lunii ce se teseau in jurul lui ca un cocon de lumina aparandu-l de pericolele celor doua roti.

Cand ajunsera la locul despartirii, Shoa se uita la ea, ii sterse lacrimile de pe obraz, o saruta pe frunte si tinand-o in brate, intr-o incercare de a-i opri suspinele, simteau amandoi ca este ultima lor imbratisare. Pentru o ultima data o saruta, buzele lor abia atingandu-se , ca si cum sufletele isi luau "la revedere". Fiecare sorbea si se imbata cu aerul expirat de celalalt. Se iubeau in durere.

Ziua ii ordona sa plece, calare pe valuri, printre stropi de ploaie si printre fulgerele infuriate. Astfel zorile le dadura ultimul gong, si protejat de ultimile raze ale lunii se indeparta de ea. Ii spusese sa stearga picaturile de ploaie de obrazul brazdat cicatricile iubirii ... il petrecu cu privirea ochii lui isi luau ramas bun mergand cu spatele spre iubirea lui si cu fata spre draga lui...

El ii privise sufletul coplesit si desfacu nodul.... viitorul s-a oprit atunci.

Gustul amar de a doua zi i-a intristat pe amandoi, dar soarta a ales sa se mai joace o data cu ei. I-a reunit in suferinta chiar a doua zi! S-au revazut. Adnana isi opri viata pentru o zi si pleca la el. L-a gasit cu rani neingrijite, ce ii amari si mai mult sufletul.

Sentimentele lor, deloc obisnuite puteau induiosa si cea mai urata si rece fiinta, dar erau insuficiente pentru a-i uni, pentru a lega malurile Dunarii. Nodurile prinse strans fata de alte iubiri i-a impiedicat sa poata uni doua capete pentru a forma o singura...fiinta. S-au invatat insemnatatea sprijinului neconditionat, au invatat sa spuna ajutor, si sa ofere ajutor. Au trecut granita fizicului si probabil nu se voi uita niciodata. Vor fi doua naluci ce au fost reale pentru o scurta perioada de timp. Gustul amar va mai ramane intre cei doi, un timp; el se refugia in bratele Anei, femeia vietii lui, si Adnana fu cucerita picatura cu picatura de un el... un Barbat.

Un singur lucru e cert: Adnana si Shoa au fost prieteni, si poate intr-o buna zi isi vor aminti de aceasta tinerete presarata cu povesti reale demne de cei mai buni dramaturgi.

Dar mai ales au invatat sa lase un om drag sa fie fericit chiar daca pretul este nefericirea propie!

Uratenia oamenilor

Am observat ca viata este cinica si noi oamenii suntem urati. Ne improscam cu noroi si reusim de fiecare data sa "nimerim" venele jugulare a celui/celor pe care ii atacam. Ne spunem parerea despre tot si toate, suntem experti in ale football-ului si in ale constructiilor.

Deunazi am ramas inmarmurita cand un om ce pretindea ca iubeste, ameninta si insiruia vorbe slute. Alcatuise,constient sau nu un sirag de perle negre, ura ambalata in iubire! Astfel arunca cu noroi in putinele clipe de tandrete ce la un moment dat au existat.

Avem un dar scabros in a omori orice urma de bun simt, de bine, de omenie si mai ales avem darul de a ucide amintirile frumoase. Tot timpul m-am intrebat de ce oamenii se slutesc singuri!? De ce se ponegresc si se incapataneaza sa ucida pana si ultima amintire frumoasa.

Aruncam cuvinte in neant fara sa le percepem adevarata lor valoare.

Frumusete efemera

Acum jumatate de ceas a inceput sa-si faca efectul o cafea bauta tarziu....

Si sub imperiul realitatii am decis sa butonez telecomanda TV.

Asa m-am impiedicat de un film vechi, realizat cu buget redus, care ilustra o poveste: Frumoasa si bestia a anilor '90, si pentru cateva minute m-a prins in capcana lui, filmul...

Si deodata am tresarit... un gand rece m-a trezit: nu exista povesti, nu stiu daca au existat vreodata; dar acum cu siguranta nu mai exista. Totul este legat de bani. Iar daca nu e legat de bani, atunci e legat de sex, daca nu de sex, de avantaje materiale, si tot asa...

Filmul care se cheama "Frumusete", m-a facut pentru cateva minute sa ma vad printre personaje, intr-un conac imens, uitat de lume, invecinat numai de troiene de zapada... cu un el hidos si o ea frumoasa... descoperindu-se reciproc incet, cu fiecare zambet in parte.

Povestile au murit si oamenii s-au apropiat mai mult de latura lor animalica. Noi, oamenii, am uitat sa vedem frumusetea clipei, frumusetea amintirilor, si mai ales frumusetea ochilor indragostiti care ne privesc.

Am uitat sa vedem viata. Am uitat sa vedem ce avem. Am uitat sa ne oprim pentru o secunda, sa vedem persoanele care stau alaturi de noi... si care sunt pentru noi... asta daca suntem norocosi.

Clipa...asa efemera cum este ea, este frumoasa... Este urmata mereu de una hidoasa, clipa unei despartiri... Dar daca nu ar fi uratenia, nu am sti ce inseamna frumusete!

Eu indemn la frumusete, iubiti si lasati-va iubiti, fiti frumosi, si transformati-i si pe cei de langa voi in oameni frumosi, prin voi insiva!

30.04.10

Si uite-asa s-a implinit o saptamana pe santier... singura...

Singura inseamna fara "mami", fara "tati", fara El, si mai ales fara El. Mi se pare ireal ca au trecut 5 ani si eu nu mai fusesem pe santier... 5 ani de tango separat in doi, si repet cifra cinci pentru ca mi se pare o viata ...

O viata care s-a stins in fiecare zi, strop dupa strop, toti cinci s-au dus in fiecare zi si in fiecare moment, iar cand orice zgaltaiala nu ar mai fi putut varsa nimic din pahar i-am dat amandoi cu piciorul. Acesti ani au spalat cu ei si o parte din mine, caci tot ce eram acum cinci ani s-a dus, albul s-a murdarit!

Anunt oficial ca am murit.

Sunteti chemati la domiciliul meu, adresa fiind: Strada Prostiei Nr.1 la parter, sa ma comemoram impreuna...

Sunt deja asezata pe masa cu mainile atent lipite pe piept. Cum e traditia sunt imbracata in rochia inocentei, cu voalul alb brodat tras peste buzele-mi vinetii. Port pantofi albi cu toc mic inchisi ... si varfurile apropiate de o panglica alba innodata in jurul lor ...

Dupa 3 zile voi merge la groapa si daca imi permiteti sa arunc eu primul pumn de tarana ... peste prea multul alb. L-am rugat pe El, sa coboare franghiile sicriului si sa ma ajute cu batutul cuielor in capacul sicriului negru.

Voi restul ajutati-i pe gropari ... luati lopetile si aruncati pamantul ....